ianuarie 15, 2019
Primele trei cuvinte pe care le-aș asocia cu termenul fotobooth, servite proaspăt fără prea mult timp de gândire ar fi: amintire, cheese, și istorie. Primul e de la sine înțeles, orice fotografie care rezultă din utilizarea unei cabine foto are scopul de a îngheța un moment în timp. Al doilea este un clișeu, dar întotdeauna asociez fotografia cu zâmbetul, și implicit cu strigătul fotografului everybody say cheese! De ce în engleză și nu în română? Pentru că 1. Prea multe filme americane și 2. Am stabilit de la început că nu va fi un răspuns studiat, ci sincer. Iar al treilea cuvânt, istorie, este cel care a inspirat articolul de astăzi. Suntem atât de prinși de tot ce înseamnă high-tech, încât ne e greu să ne imaginăm într-o lume fără aparate foto, computere și bilete de avion accesibile. Însă toate au avut un început…
De la primul fotobooth, la cabinele foto de astăzi
Prima consemnare a unei fotografii datează din 1826, însă abia în 1889 a fost creat primul sistem de fotografiere automată. Acest proces nu era nici pe departe atât de digitalizat și eficient ca cel din zilele noastre. O echipă întreagă de 20 de persoane a fost necesară pentru acea cabină foto prezentată la Târgul de la Paris din 1889. Debutul a fost un succes, iar 36 de ani mai tărziu a apărut următoarea iterație de succes.
Photomatonul lui Anatol Josephewitz a fost prezentat publicului abia în 1925, iar prețul unui set de fotografii atunci costa 25 de cenți (echivalentul a 12 RON în zilele noastre) pentru 8 cadre. Atât de populară era afacerea sa din Times Square, încât cele 7000 fotografii făcute zilnic îl forțau pe Anatol să țină Photomatonul deschis până la 4 dimineața.
Cel mai notoriu concurent direct al Photomatonului a fost Photomaticul lui William Rabkin. Tot Rabkin a fost cel care a trecut de la 8 fotografii la setul de 4. Datorită lui, în prezent modelul standard de fotobooth strip e cel cu 4 imagini. În anii 40, Photomaticul domina piața cabinelor foto.
Popularitate în creștere
1968 reprezintă anul în care utilizatorii au început să opereze cabinele foto singuri-singurei, fără ajutorul unui specialist care să ajusteze camera și să ajute clienții să pozeze. Această decadă i-a îndrăgostit pe toți de farmecul cabinelor foto, de la oamenii de rând la cele mai cunoscute personalități. Elvis Presley, Audrey Hepburn, familia Kennedy sunt doar câteva nume faimoase care s-au lăsat imortalizate de aceste aparate automate.

Deja anii 70 au însemnat o perioadă de declin pentru industria cabinelor foto cauzată de revoluția Polaroid. Fotografii mari, cu backgrounduri la alegere, printate instant, toate aceste ingrediente au cucerit clientela cât ai zice cheese!.
Noroc cu anii 2000 care au repopularizat cabinele foto, cu precădere în domeniul wedding planning. Da, știu că vă așteptați ca nebunia cabinelor foto la evenimente să fie ceva relativ recent, din ultimii 6-7 ani. De fapt acestea erau populare în rândul organizatorilor de nunți încă din anul 2000. Motivul? Progresul tehnologic care a permis acestor cabine să devină portabile și să fie transportate cu ușurință de la locație la locație.
Prezentul e în continuare favorabil conceptului de fotobooth
În 2016,termenul cabină foto a înregistrat 226.000 de căutări la nivel global, iar de atunci numărul este în continuă creștere. Nimic nu poate surclasa plăcerea de a deține o amintire tangibilă a unei seri importante, după cum o dovedesc cele mai recente cifre de marketing. Poate că echipa HahaFoto e formată din romantici incurabili, sau poate că într-adevăr o fotografie valorează cât 1000 de cuvinte.
Noi sperăm că și cititorii noștri cred în frumusețea acestor momente capturate și imprimate instant. Dacă sunteți curioși să aflați mai multe informații despre noi și disponibilitatea noastră, ne puteți contacta oricând. Între timp, spor mult la fotografii de suflet și inspirație la pozat!